Ori de câte ori constat, în cabinet, problemele psihologice (să le numim astfel) ale unei femei, nu mă pot împiedica de a mă gândi la tratamentele discriminatorii, umilințele și împilările aplicate, de sute și mii de ani femeilor. Abuzurile fizice sau verbale, statutul de persoană de rangul al doilea (asta în cel mai bun caz), inegalitatea acută de șanse, s-au transformat de-a lungul istoriei în elemente „culturale” aparent internalizate de femei, în fapt – surse perene de suferințe și dizabilități.
Tot așa, observând problemele psihologice ale unui bărbat, mintea mă duce obsesiv la greutățile nedrepte puse pe umerii băiețelului, adolescentului, tânărului războinic de mai târziu: mascarea emoțiilor, ascunderea lacrimilor, căutarea cu disperare a resurselor interioare de curaj în fața pericolului iminent, ori a sarcinilor împovărătoare.
Adulți fiind – tineri, la deplină maturitate, ori bătrâni – cedăm adesea în fața unor noi greutăți sau potrivnicii cu care ne confruntăm. Uneori nici nu știm că cedăm, concepții primitive ne-au învățat că trebuie să ne asumăm locul din umbră – pe noi, femeile – ori că trebuie să ne dăm sufletul pe altarul performanței – pe noi, bărbații…
Un strop de introspecție, un bob de cultură psihologică, mai multă atenție pentru propriile gânduri și emoții, pentru interacțiunea cu cei din jurul nostru – iată lucrurile care, mult mai mult decât acumulările materiale, ne vor duce către o viață plină de sens.
